2 intrări

10 definiții

SEMIDÓCT, -Ă, semidocți, -te, adj., s. m. și f. (Om) care are cunoștințe puține și superficiale (dar se crede cult); (om) puțin instruit. – Semi- + doct.

SEMIDÓCT, -Ă, semidocți, -te, adj., s. m. și f. (Om) care are cunoștințe puține și superficiale (dar se crede cult); (om) puțin instruit. – Semi- + doct.

SEMIDÓCT, -Ă, semidocți, -te, adj. Care are cunoștințe puține și superficiale (dar se crede cult).

semidóct adj. m., s. m., pl. semidócți; adj. f., s. f. semidóctă, pl. semidócte

semidóct adj., s. → doct

SEMIDÓCT adj. v. incult.

SEMIDÓCT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care are o cultură superficială; puțin instruit; semicult. [Cf. it. semidotto].

SEMIDÓCT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care are o cultură superficială; puțin instruit. (după it. semidotto)

SEMIDÓCT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care este numai pe jumătate doct; cu cunoștințe reduse și superficiale; puțin instruit. /semi- + doct

*semidóct, -ă adj. Doct pe jumătate, semicult. V. snob.

Intrare: semidoct (adj.)
semidoct adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular semidoct semidoctul semidoctă semidocta
plural semidocți semidocții semidocte semidoctele
genitiv-dativ singular semidoct semidoctului semidocte semidoctei
plural semidocți semidocților semidocte semidoctelor
vocativ singular
plural
Intrare: semidoct (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular semidoct semidoctul
plural semidocți semidocții
genitiv-dativ singular semidoct semidoctului
plural semidocți semidocților
vocativ singular
plural