SEMĂNĂTOR, -OARE, semănători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Muncitor agricol care seamănă¹. ♦ Fig. Propovăduitor. 2. S. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform. – Semăna¹ + suf. -ător.

sămănător², ~oare s vz semănător²

sămănător¹, ~oare a vz semănător¹

sămânător, ~oare smf vz semănător¹

semănător², ~oare a [At: M. COSTIN, LET. I, 8/4 / V: săm~ / Pl: ~i, ~oare / E: semăna² + -ător] (Înv) Asemănător.

semănător¹, ~oare [At: PSALT. HUR. 111^v/22 / V: (pop) săm~, (înv) sămân~, ~mân~ / Pl: ~i, ~oare / E: semăna¹ + -ător] 1 sm, (rar) sf Persoană care pune sau aruncă semințele necesare unei culturi în pământ (pregătit). 2 sm, (rar) sf (Pop) Persoană care aruncă boabe de grâu, de orez, bomboane, stafide etc. la Anul Nou, la nuntă etc., însoțind gestul de o urare. 3 sf Unealtă sau mașină agricolă care execută semănatul (1) culturilor agricole Si: (reg) mărcătoare, (înv) semănariță. 4 sm, (rar) sf (Rar; fig) Propovăduitor. 5 sm, (rar) sf (Rar; fig) Persoană care împrăștie nenorociri, necazuri etc.

semânător, ~oare sm, sf vz semănător¹ corectat(ă)

SEMĂNĂTOR, -OARE, semănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor agricol care seamănă¹. ♦ Fig. Propovăduitor. 2. S. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform. – Semăna¹ + suf. -ător.

SEMĂNĂTOARE, semănători, s. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se seamănă anumite plante. Peste marea negricioasă a arăturilor, semănătorile treceau în rînduri dese, înlănțuite în uriașe agregate. MIHALE, O. 304.

SEMĂNĂTOR, semănători, s. m. Muncitor agricol care seamănă. Împrăștia pe pămînt, cu mișcări de semănător, grăunțele spre care porumbeii dădeau năvală. PAS, Z. I 130. De departe i se arătară semănătorii înșirați pe ogoare. Veneau, cu fața către soare, zvîrlind cu dreapta sămînța bălaie de orz. SANDU-ALDEA, D. N. 287. Pășește-n țarină semănătorul Și-n brazda neagră, umedă de rouă, Aruncă-ntr-un noroc viața nouă, Pe care va lega-o viitorul. VLAHUȚĂ, O. A. 28.

SEMĂNĂTOARE ~ori f. Mașină agricolă pentru semănat. /a semăna + suf. ~toare

SEMĂNĂTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care seamănă. /a semăna + suf. ~tor

semănător m. cel ce seamănă. ║ n. mașină de semănat.

semănătoáre f., pl. orĭ. Mașină de semănat. – În est să-.

semănătór, -oáre s. Persoană care seamănă (v. tr.). – În est să-.

semănătoare¹ (mașină) s. f., g.-d. art. semănătorii; pl. semănători

semănător s. m., pl. semănători

semănătoare¹ (mașină) s. f., g.-d. art. semănătorii; pl. semănători

semănător s. m., pl. semănători

semănătoare (mașină) s. f., g.-d. art. semănătorii; pl. semănători

semănător s. m., pl. semănători

SĂMĂNĂTORUL, săptămânal literar, apărut la București (2 dec. 1901-27 iun. 1910). La conducerea revistei s-au aflat succesiv: Al. Vlahuță, G. Coșbuc, I. Chendi, Șt. O. Iosif, N. Iorga, M. Sadoveanu, A.C. Popovici ș.a. Revista a promovat o literatură de inspirație rurală și istorică, legată de tradiție. Colaboratori: I. Slavici, G. Murnu, I. Minulescu, I. Agârbiceanu, E. Gârleanu, O. Goga ș.a. V. sămănătorism.

SEMĂNĂTOARE s. (AGRIC.) (reg.) mărcătoare.

SEMĂNĂTOR s., adj. v. popularizator, propagator, propovăduitor, răspânditor.

SEMĂNĂTOR adj. v. analog, apropiat, asemănător, asemenea, corespondent, înrudit, similar.

SEMĂNĂTOARE s. (AGRIC.) (reg.) mărcătoare.

semănător adj. v. ANALOG. APROPIAT. ASEMĂNĂTOR. ASEMENEA. CORESPONDENT. ÎNRUDIT. SIMILAR.

semănător s., adj. v. POPULARIZATOR. PROPAGATOR. PROPOVĂDUITOR. RĂSPÎNDITOR.