18 definiții pentru semănător sămânător semânător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMĂNĂTÓR, -OÁRE, semănători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Muncitor agricol care seamănă1. ♦ Fig. Propovăduitor. 2. S. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform. – Semăna1 + suf. -ător.

semănător2, ~oare a [At: M. COSTIN, LET. I, 8/4 / V: săm~ / Pl: ~i, ~oare / E: semăna2 + -ător] (Înv) Asemănător.

semănător1, ~oare [At: PSALT. HUR. 111v/22 / V: (pop) săm~, (înv) sămân~, ~mân~ / Pl: ~i, ~oare / E: semăna1 + -ător] 1 sm, (rar) sf Persoană care pune sau aruncă semințele necesare unei culturi în pământ (pregătit). 2 sm, (rar) sf (Pop) Persoană care aruncă boabe de grâu, de orez, bomboane, stafide etc. la Anul Nou, la nuntă etc., însoțind gestul de o urare. 3 sf Unealtă sau mașină agricolă care execută semănatul (1) culturilor agricole Si: (reg) mărcătoare, (înv) semănariță. 4 sm, (rar) sf (Rar; fig) Propovăduitor. 5 sm, (rar) sf (Rar; fig) Persoană care împrăștie nenorociri, necazuri etc.

SEMĂNĂTÓR, -OÁRE, semănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor agricol care seamănă1. ♦ Fig. Propovăduitor. 2. S. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform. – Semăna1 + suf. -ător.

SEMĂNĂTOR, semănători, s. m. Muncitor agricol care seamănă. Împrăștia pe pămînt, cu mișcări de semănător, grăunțele spre care porumbeii dădeau năvală. PAS, Z. I 130. De departe i se arătară semănătorii înșirați pe ogoare. Veneau, cu fața către soare, zvîrlind cu dreapta sămînța bălaie de orz. SANDU-ALDEA, D. N. 287. Pășește-n țarină semănătorul Și-n brazda neagră, umedă de rouă, Aruncă-ntr-un noroc viața nouă, Pe care va lega-o viitorul. VLAHUȚĂ, O. A. 28.

SEMĂNĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care seamănă. /a semăna + suf. ~tor

semănător m. cel ce seamănă. ║ n. mașină de semănat.

semănătór, -oáre s. Persoană care seamănă (v. tr.). – În est să-.

sămănător1, ~oare a vz semănător1

sămănător2, ~oare s vz semănător2

sămânător, ~oare smf vz semănător1

semânător, ~oare sm, sf vz semănător1 corectată


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

semănătór s. m., pl. semănătóri

semănătór s. m., pl. semănătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SEMĂNĂTÓR s., adj. v. popularizator, propagator, propovăduitor, răspânditor.

SEMĂNĂTÓR adj. v. analog, apropiat, asemănător, asemenea, corespondent, înrudit, similar.

semănător s., adj. v. POPULARIZATOR. PROPAGATOR. PROPOVĂDUITOR. RĂSPÎNDITOR.

semănător adj. v. ANALOG. APROPIAT. ASEMĂNĂTOR. ASEMENEA. CORESPONDENT. ÎNRUDIT. SIMILAR.

Intrare: semănător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semănător
  • semănătorul
  • semănătoru‑
plural
  • semănători
  • semănătorii
genitiv-dativ singular
  • semănător
  • semănătorului
plural
  • semănători
  • semănătorilor
vocativ singular
  • semănătorule
plural
  • semănătorilor
sămânător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
semânător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

semănător, -oare (persoană) semănătoare sămânător semânător

  • 1. Muncitor agricol care seamănă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Împrăștia pe pămînt, cu mișcări de semănător, grăunțele spre care porumbeii dădeau năvală. PAS, Z. I 130.
      surse: DLRLC
    • De departe i se arătară semănătorii înșirați pe ogoare. Veneau, cu fața către soare, zvîrlind cu dreapta sămînța bălaie de orz. SANDU-ALDEA, D. N. 287.
      surse: DLRLC
    • Pășește-n țarină semănătorul Și-n brazda neagră, umedă de rouă, Aruncă-ntr-un noroc viața nouă, Pe care va lega-o viitorul. VLAHUȚĂ, O. A. 28.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Semăna + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98