22 de definiții pentru semănător sămânător semânător (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SEMĂNĂTÓR, -OÁRE, semănători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Muncitor agricol care seamănă1. ♦ Fig. Propovăduitor. 2. S. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform. – Semăna1 + suf. -ător.
semănător1, ~oare [At: PSALT. HUR. 111v/22 / V: (pop) săm~, (înv) sămân~, ~mân~ / Pl: ~i, ~oare / E: semăna1 + -ător] 1 sm, (rar) sf Persoană care pune sau aruncă semințele necesare unei culturi în pământ (pregătit). 2 sm, (rar) sf (Pop) Persoană care aruncă boabe de grâu, de orez, bomboane, stafide etc. la Anul Nou, la nuntă etc., însoțind gestul de o urare. 3 sf Unealtă sau mașină agricolă care execută semănatul (1) culturilor agricole Si: (reg) mărcătoare, (înv) semănariță. 4 sm, (rar) sf (Rar; fig) Propovăduitor. 5 sm, (rar) sf (Rar; fig) Persoană care împrăștie nenorociri, necazuri etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
semănător2, ~oare a [At: M. COSTIN, LET. I, 8/4 / V: săm~ / Pl: ~i, ~oare / E: semăna2 + -ător] (Înv) Asemănător.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMĂNĂTÓR, -OÁRE, semănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor agricol care seamănă1. ♦ Fig. Propovăduitor. 2. S. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform. – Semăna1 + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
SEMĂNĂTOR, semănători, s. m. Muncitor agricol care seamănă. Împrăștia pe pămînt, cu mișcări de semănător, grăunțele spre care porumbeii dădeau năvală. PAS, Z. I 130. De departe i se arătară semănătorii înșirați pe ogoare. Veneau, cu fața către soare, zvîrlind cu dreapta sămînța bălaie de orz. SANDU-ALDEA, D. N. 287. Pășește-n țarină semănătorul Și-n brazda neagră, umedă de rouă, Aruncă-ntr-un noroc viața nouă, Pe care va lega-o viitorul. VLAHUȚĂ, O. A. 28.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMĂNĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care seamănă. /a semăna + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
semănător m. cel ce seamănă. ║ n. mașină de semănat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
semănătór, -oáre s. Persoană care seamănă (v. tr.). – În est să-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sămănător2, ~oare s vz semănător2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sămănător1, ~oare a vz semănător1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sămânător, ~oare smf vz semănător1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
semânător, ~oare sm, sf vz semănător1 corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
semănătór s. m., pl. semănătóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
semănătór s. m., pl. semănătóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
semănătoáre2 (persoană) s. f., g.-d. art. semănătoárei; pl. semănătoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
semănătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. semănătoárei; pl. semănătoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
semăn (grâu, semăn cu mama), semeni 2, seamănă 3, semene 3 conj., semănător adj. v.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
SEMĂNĂTÓR s., adj. v. popularizator, propagator, propovăduitor, răspânditor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SEMĂNĂTÓR adj. v. analog, apropiat, asemănător, asemenea, corespondent, înrudit, similar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
semănător s., adj. v. POPULARIZATOR. PROPAGATOR. PROPOVĂDUITOR. RĂSPÎNDITOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |