19 definiții pentru semănător sămânător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMĂNĂTÓR, -OÁRE, semănători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Muncitor agricol care seamănă1. ♦ Fig. Propovăduitor. 2. S. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform. – Semăna1 + suf. -ător.

SEMĂNĂTÓR, -OÁRE, semănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor agricol care seamănă1. ♦ Fig. Propovăduitor. 2. S. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform. – Semăna1 + suf. -ător.

SEMĂNĂTOR, semănători, s. m. Muncitor agricol care seamănă. Împrăștia pe pămînt, cu mișcări de semănător, grăunțele spre care porumbeii dădeau năvală. PAS, Z. I 130. De departe i se arătară semănătorii înșirați pe ogoare. Veneau, cu fața către soare, zvîrlind cu dreapta sămînța bălaie de orz. SANDU-ALDEA, D. N. 287. Pășește-n țarină semănătorul Și-n brazda neagră, umedă de rouă, Aruncă-ntr-un noroc viața nouă, Pe care va lega-o viitorul. VLAHUȚĂ, O. A. 28.

SEMĂNĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care seamănă. /a semăna + suf. ~tor

semănător m. cel ce seamănă. ║ n. mașină de semănat.

semănătór, -oáre s. Persoană care seamănă (v. tr.). – În est să-.

sămănător1, ~oare a vz semănător1

sămănător2, ~oare s vz semănător2

sămânător, ~oare smf vz semănător1


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

semănătór s. m., pl. semănătóri

semănătór s. m., pl. semănătóri

semănătoáre2 (persoană) s. f., g.-d. art. semănătoárei; pl. semănătoáre

semănătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. semănătoárei; pl. semănătoáre

semăn (grâu, semăn cu mama), semeni 2, seamănă 3, semene 3 conj., semănător adj. v.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SEMĂNĂTÓR adj. v. analog, apropiat, asemănător, asemenea, corespondent, înrudit, similar.

SEMĂNĂTÓR s., adj. v. popularizator, propagator, propovăduitor, răspânditor.

semănător adj. v. ANALOG. APROPIAT. ASEMĂNĂTOR. ASEMENEA. CORESPONDENT. ÎNRUDIT. SIMILAR.

semănător s., adj. v. POPULARIZATOR. PROPAGATOR. PROPOVĂDUITOR. RĂSPÎNDITOR.

SEMĂNĂTOARE s. (AGRIC.) (reg.) mărcătoare.

Intrare: semănător
semănător substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semănător
  • semănătorul
  • semănătoru‑
plural
  • semănători
  • semănătorii
genitiv-dativ singular
  • semănător
  • semănătorului
plural
  • semănători
  • semănătorilor
vocativ singular
plural
sămânător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)