6 definiții pentru selenaut


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SELENAÚT, selenauți, s. m. Astronaut care călătorește spre Lună (I 1), care explorează Luna (I 1). – Selene (n. pr.) + [cosmo]naut.

SELENAÚT, selenauți, s. m. Astronaut care călătorește spre Lună (I 1), care explorează Luna (I 1). – Selene (n. pr.) + [cosmo]naut.

SELENAÚT s.m. Astronaut care călătorește spre Lună, care explorează Luna; lunaut. [Pron. -na-ut. / cf. gr. selene – Lună, nautes – corăbier].

SELENAÚT s. m. astronaut care călătorește spre Lună; lunaut; selenit2 (II). (< selen- + -naut)

selenaút s. m. (astr.) Astronaut care călătorește spre/pe Lună ◊ „Așa arată costumul în care cei doi selenauți Armstrong și Aldrin vor păși pe Lună.” Sc. 19 VII 69 p. 8. ◊ „A fost urmărit cu emoție mesajul transmis selenauților de către președintele Nixon.” Sc. 22 VII 69 p. 6. ◊ „Primii selenauți nu au reușit să viziteze nici măcar un hectar din suprafața Lunii.” Sc. 26 VII 69 p. 6; v. și Cont. 25 VII 69 p. 10; v. și micrometeorit, telebasculă (din gr. sele[ne] + -naut, după tipul cosmonaut; FC I 156, 284, V. Guțu Romalo C.G. 233, Al. Graur în R.lit. 30 și 35/69; DN3, DEX-S)

SELENAÚT ~ți m. Asronaut care explorează Luna. /Selene n. pr. + naut


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

selenaút s. m., pl. selenaúți

Intrare: selenaut
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • selenaut
  • selenautul
  • selenautu‑
plural
  • selenauți
  • selenauții
genitiv-dativ singular
  • selenaut
  • selenautului
plural
  • selenauți
  • selenauților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)