SELACIAN, selacieni, s. m. (La pl.) Subclasă de pești marini cu scheletul cartilaginos, cu coada împărțită în două părți inegale, cu corpul acoperit de solzi și de țepi; (și la sg.) pește din această subclasă. ◊ (Adjectival) Pește selacian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. sélacien.

selacian sm [At: BARASCH, I. N. 395 / P: ~ci-an / V: (rar) ~achian / Pl: ~ieni / E: fr sélacien] 1 (Lpl) Subclasă de pești marini (din care fac parte rechinul, vulpea-de-mare etc.) cu scheletul cartilaginos, cu corpul acoperit de plăci solzoase, cu orificiile branhiilor deschise direct la exterior, pe partea ventrală a corpului (Selachii). 2 Pește care face parte din subclasa selacienilor (1).

SELACIAN, selacieni, s. m. (La pl.) Subclasă de pești marini cu scheletul cartilaginos, cu coada împărțită în două părți inegale, cu corpul acoperit cu solzi și cu țepi; (și la sg.) pește din această subclasă. ♦ (Adjectival) Pește selacian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. sélacien.

selachian sm vz selacian

SELACIENI s.m.pl. Subclasă de pești cartilaginoși, avînd coada împărțită în două părți inegale; (la sg.) pește din această subclasă. [Pron. ci-eni, sg. selacian. / < fr. sélaciens, cf. gr. selachos – pește cartilaginos].

SELACIENI s. m. pl. subclasă de pești marini cartilaginoși, cu branhii și coada heterocercă: rechinii, torpila (1); plagioclazi. (< fr. sélaciens)

selacian (desp. -ci-an) s. m., pl. selacieni (desp. -ci-eni)

selacian (-ci-an) s. m., pl. selacieni (-ci-eni)

selacian s. m. (sil. -ci-an), pl. selacieni (sil. -ci-eni)

SELACIÉNI (< fr.; {s} gr. selakhos „pește cartilaginos”) s. m. pl. Subclasă de pești marini (ex. rechinul, vulpea-de-mare etc.) cu scheletul cartilaginos, corpul acoperit cu solzi placoizi și cu țepi, iar nările așezate pe partea ventrală a capului (Selachii); plagiostom.

SELACIAN s. (IHT.) plagiostom. (Rechinul este un ~.)

SELACIAN s. (IHT.) plagiostom. (Rechinul este un ~.)