seim sn [At: URECHE, LET. I, 142/8 / V: (înv) săim / Pl: ~uri / E: pn sejm] 1 (În Evul Mediu, în unele state din răsăritul Europei) Adunare reprezentativă pe stări. 2 (Azi, în Polonia) Adunare națională. 3 (Azi, în Finlanda) Parlament unicameral. 4 (Pex) Sesiune de lucru a seimului (2-3).