8 definiții pentru seimă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEÍMĂ, seime, s. f. Crăpătură care apare uneori la copitele cailor și ale vitelor. – Din fr. seime.

SEÍMĂ, seime, s. f. Crăpătură care apare uneori la copitele cailor și ale vitelor. – Din fr. seime.

sei sf [At: ENC. AGR / Pl: ~me / E: fr seime] 1 Boală caracteristică bovinelor și cabalinelor care se manifestă prin crăparea părții cornoase a copitei. 2 (Ccr) Crăpătură în partea cornoasă a copitei, provocată de seimă (1).

SEÍMĂ, seime, s. f. Crăpătură care apare uneori la copitele cailor și ale bovinelor.

SEÍMĂ s.f. Fisură a copitei calului. [Pron. se-i-. / < fr. seime].

SEÍMĂ s. f. boală la bovine și cabaline, manifestată prin crăparea copitei; fisura copitei, provocată de această boală. (< fr. seime)

SEÍMĂ ~e f. Fisură patologică la copitele cailor (sau ale altor animale). /<fr. seime


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

seímă s. f., g.-d. art. seímei; pl. seíme

seímă s. f., g.-d. art. seímei; pl. seíme

Intrare: seimă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sei
  • seima
plural
  • seime
  • seimele
genitiv-dativ singular
  • seime
  • seimei
plural
  • seime
  • seimelor
vocativ singular
plural

seimă

  • 1. Crăpătură care apare uneori la copitele cailor și ale vitelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: