13 definiții pentru segregație segregațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEGREGÁȚIE, segregații, s. f. 1. Segregare (2); lipsă de omogenitate a compoziției chimice a unui aliaj solidificat, rezultată din segregare. 2. (În sintagma) Segregație rasială = politică de discriminare rasială constând în separarea persoanelor de origini sau rase diferite din interiorul aceleiași țări; discriminare rasială; segregare (5). [Var.: segregațiúne s. f.] – Din fr. ségrégation.

SEGREGÁȚIE, segregații, s. f. 1. Segregare (2); lipsă de omogenitate a compoziției chimice a unui aliaj solidificat, rezultată din segregare. 2. (În sintagma) Segregație rasială = formă a discriminării rasiale constând în separarea persoanelor pe baza unor criterii de origine sau rase diferite din interiorul aceleiași țări (privind cartierele de locuit, școlile, sălile de spectacole, mijloacele de transport în comun, asistența medicală etc.); discriminare rasială; segregare (5). [Var.: segregațiúne s. f.] – Din fr. ségrégation.

SEGREGÁȚIE, segregații, s. f. 1. Repartiție neuniformă a elementelor dintr-un aliaj; lipsă de omogeneitate a compoziției chimice a unui aliaj solidificat, rezultată prin segregare. 2. (De obicei determinat prin «rasială») Repartiție după considerente de rasă; discriminare rasială.

SEGREGÁȚIE s.f. 1. Segregare. ♦ (Metal.) Lipsă de omogenitate a compoziției chimice a unui aliaj; segregat. V. licuație. 2. Segregație rasială = politică de discriminare constând în separarea persoanelor de origini sau rase diferite din interiorul aceleiași țări; discriminare rasială. [Gen. -iei, var. segregațiune s.f. / cf. fr. ségrégation, lat. segregatio].

SEGREGÁȚIE s. f. 1. segregare (3). ♦ ~ rasială = politică de discriminare constând în separarea unor grupuri de oameni din interiorul aceleiași țări pe criterii de rasă. 2. porțiune neomogenă dintr-un aliaj, prin concentrarea impurităților. (< fr. ségrégation)

SEGREGÁȚIE ~i f. 1) v. SEGREGARE. 2) tehn. Lipsă de omogenitate a compoziției chimice a unui material sau substanțe. 3): ~ rasială separare forțată a populației de culoare de populația albă. [G.-D. segregației; Sil. se-gre-ga-ți-e] /<fr. ségrégation

SEGREGAȚIÚNE s. f. v. segregație.

SEGREGAȚIÚNE s. f. v. segregație.

SEGREGAȚIÚNE s.f. v. segregație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

segregáție (se-gre-, -ți-e) s. f., art. segregáția (-ți-a), g.-d. art. segregáției; pl. segregáții, art. segregáțiile (-ți-i-)

segregáție s. f. (sil. -gre-, -ți-e), art. segregáția (sil. -ți-a), g.-d. art. segregáției; pl. segregáții, art. segregáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SEGREGÁȚIE s. v. despărțire, izolare, separare, separație.

segregație s. v. DESPĂRȚIRE. IZOLARE. SEPARARE. SEPARAȚIE.

SEGREGAȚIE RASIÁLĂ s. (POL.) discriminare rasială.

Intrare: segregație
segregație substantiv feminin
  • silabație: -gre-, -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • segregație
  • segregația
plural
  • segregații
  • segregațiile
genitiv-dativ singular
  • segregații
  • segregației
plural
  • segregații
  • segregațiilor
vocativ singular
plural
segregațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • segregațiune
  • segregațiunea
plural
  • segregațiuni
  • segregațiunile
genitiv-dativ singular
  • segregațiuni
  • segregațiunii
plural
  • segregațiuni
  • segregațiunilor
vocativ singular
plural