SEGMENTARE, segmentări, s. f. 1. Faptul de a segmenta. ♦ Diviziune a celulei-ou sau a zigotului în celule din ce în ce mai mici, care se asociază între ele și formează foițele embrionare; segmentație. 2. (Fon.) Operație de izolare a unui segment dintr-o secvență sonoră pentru studiul lui auditiv, eliminându-se astfel influența contextului. – V. segmenta.

segmentare sf [At: DL / Pl: ~tări / E: segmenta] 1 Descompunere a unui ansamblu format din elemente costitutive reperabile în segmente (5) Si: despărțire, divizare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, (rar) segmentație (1). 2 (Lin) Decupare a lanțului vorbirii în unități distincte luând în considerație elemente identice care apar în contexte diferite sau elemente diferite care apar în contexte identice Si: (rar) segmentație (2). 3 Divizare în segmente (7) Si: (rar) segmentație (3). 4 (Spc) Proces de divizare succesivă a oului (fecundat) care duce la formarea embrionului Si: segmentație (4).

SEGMENTARE, segmentări, s. f. 1. Faptul de a segmenta. ♦ Diviziune a celulei-ou sau a zigotului în celule din ce în ce mai mici, care se asociază între ele și formează foițele embrionare; segmentație. 2. (Fon.) Operație de izolare a unui segment dintr-o secvență sonoră pentru studiul lui auditiv, eliminându-se astfel influența contextului. – V. segmenta.

SEGMENTARE, segmentări, s. f. Faptul de a segmenta.

SEGMENTARE s.f. Acțiunea de a (se) segmenta și rezultatul ei; segmentație. ♦ Fragmentarea corpului unor animale, a unor organe în bucăți. ♦ Procesul de fracționare a oului fecundat, care duce la formarea embrionului. [< segmenta].

SEGMENTARE s. f. 1. acțiunea de a (se) segmenta; segmentație. 2. (biol.) fragmentare a corpului unor animale, a unor organe în bucăți. 3. proces de fracționare a oului fecundat, care duce la formarea embrionului. 4. (lingv.) izolare a unui segment dintr-o secvență sonoră pentru studiul auditiv, în afara contextului. (< segmenta)

SEGMENTA, segmentez, vb. I. Tranz, A împărți, a tăia în segmente. – Din fr. segmenter.

segmenta [At: BARCIANU / Pzi: ~tez / E: fr segmenter] 1 vt (C. i. ansambluri formate din elemente constitutive reperabile) A descompune în segmente (5) Si: a despărți, a diviza, a fragmenta, a îmbucătăți, a împărți. 2 vt (Lin; c. i. lanțul vorbirii sau elemente ale acestuia) A decupa în unități distincte luând în considerație elemente identice care apar în contexte diferite sau elemente diferite care apar în contexte identice. 3 vr (D. corpul unor viețuitoare) A se divide în segmente (7).

segmentar, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr segmentaire] 1 Care este format din segmente (7). 2 Care provine din segmentare (3).

SEGMENTA, segmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia în segmente. – Din fr. segmenter.

SEGMENTA, segmentez, vb. I. Tranz. A împărți în segmente.

SEGMENTAR, -Ă, segmentari, -e, adj. Format din segmente; provenit din segmentare. Nucleul segmentar al mușchilor coapsei este reprezentat prin două mase celulare mai mult sau mai puțin distincte. PARHON, O. A. I 13.

SEGMENTA vb. I. tr. A tăia, a împărți în segmente. ♦ refl. (Despre organe, organisme) A se fracționa în segmente. [Cf. fr. segmenter].

SEGMENTAR, -Ă adj. Compus, provenit din segmente, din frînturi. [Cf. fr. segmentaire].

SEGMENTA vb. I. tr. a tăia, a împărți în segmente. II. refl. (despre organe, organisme) a se fracționa în segmente. (< fr. segmenter)

SEGMENTAR, -Ă adj. compus, provenit din segmente. (< fr. segmentaire)

A SEGMENTA ~ez tranz. (obiecte integrale) A împărți în segmente. /<fr. segmenter

SEGMENTAR ~ă (~i, ~e) Care constă din segmente. Organ ~. /<fr. segmentaire

*segmentár, -ă adj. (d. segment; fr. segmentaire). Format din segmente (bucățĭ).

*segmentéz v. tr. (d. segment; segmenter). – Împart în segmente. V. refl. Mă despart dintr’o grămadă.

segmentare s. f., g.-d. art. segmentării; pl. segmentări

segmentare s. f., g.-d. art. segmentării; pl. segmentări

segmentare s. f., g.-d. art. segmentării; pl. segmentări

segmenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. segmentez, 3 segmentează; conj. prez. 1 sg. să segmentez, 3 să segmenteze

segmentar (compus din segmente) adj. m., pl. segmentari; f. segmentară, pl. segmentare

segmenta (a ~) vb., ind. prez. 3 segmentează

segmentar (compus din segmente) adj. m., pl. segmentari; f. segmentară, pl. segmentare

segmenta vb., ind. prez. 1 sg. segmentez, 3 sg. și pl. segmentează

segmentar adj. m., pl. segmentari; f. sg. segmentară, pl. segmentare

SEGMENTARE s. 1. (BIOL.) segmentație. (~ oului fecundat.) 2. (BIOL.) metamerie, segmentație. (~ea viermilor anelizi.) 3. v. împărțire.

SEGMENTARE s. 1. (BIOL.) segmentație. (~ oului fecundat.) 2. dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, secționare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație. (~ unui întreg.)

SEGMENTA vb. a diviza, a fragmenta, a împărți. (A ~ o frază în propoziții.)

SEGMENTA vb. a diviza, a fragmenta, a împărți. (A ~ o frază în propoziții.)