sedus, ~ă a [At: TEODOREANU, M. III, 198 / Pl: ~uși, ~e / E: seduce] 1 (D. oameni) Care este atras (să greșească) prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase, prin cadouri etc. Si: ademenit, ispitit, înșelat. 2 (D. oameni) Care este indus în eroare, abuzându-se de încrederea pe care a avut-o Si: amăgit, înșelat, momit, (înv) celuit, înceluit, prilestit (1). 3 (Spc; mai ales d. fete sau femei) De a cărei bună-credință s-a abuzat prin promisiuni înșelătoare făcute în scopul de a obține acceptarea de a întreține raporturi sexuale Si: ademenit, înșelat, (înv) celuit, înceluit, prilestit (1). 4 (Jur; d. minore) Asupra căreia s-a comis infracțiunea de determinare, prin promisiuni mincinoase de căsătorie, de a întreține raporturi sexuale Si: corupt. 5 (D. oameni) Asupra căruia s-a exercitat o influență covârșitoare Si: ademenit, ispitit, îmbiat. 6 (D. oameni) Asupra căruia s-a produs o impresie favorabilă puternică, o stare de fericire, de mulțumire, de satisfacție, de entuziasm etc. Si: captivat, cucerit, desfătat, fascinat, fermecat, încântat, răpit², subjugat, vrăjit.