11 definiții pentru sedițiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEDIȚIÚNE, sedițiuni, s. f. (Livr.) Răzvrătire, revoltă, răscoală. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. sédition, lat. seditio, -onis.

SEDIȚIÚNE, sedițiuni, s. f. (Livr.) Răzvrătire, revoltă, răscoală. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. sédition, lat. seditio, -onis.

SEDIȚIÚNE, sedițiuni, s. f. (Rar) Răzvrătire, revoltă, răscoală.

SEDIȚIÚNE s.f. (Liv.) Revoltă, răzvrătire, răscoală. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. sédition, lat. seditio].

SEDIȚIÚNE s. f. revoltă, răzvrătire, răscoală. (< fr. sédition, lat. seditio)

SEDIȚIÚNE ~i f. livr. Acțiune violentă împotriva unei nedreptăți; răzvrătire; revoltă; rebeliune; răscoală. /<fr. sédition

sedițiune f. răscoală populară, revoltă încontra puterii stabilite.

*sedițiúne f. (lat, sed-ilio, -itionis, d. sed-, la o parte, și ire, itum, a merge, V. suĭ). Răscoală, revoltă: sedițiunile fură numeroase la Bizanțiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sedițiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. sedițiúnii; pl. sedițiúni

sedițiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. sedițiúnii; pl. sedițiúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SEDIȚIÚNE s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.

sedițiune s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIȚĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ.

Intrare: sedițiune
sedițiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sedițiune
  • sedițiunea
plural
  • sedițiuni
  • sedițiunile
genitiv-dativ singular
  • sedițiuni
  • sedițiunii
plural
  • sedițiuni
  • sedițiunilor
vocativ singular
plural