8 definiții pentru sedelnă sdealnă seadealnă sedealnă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sedelnă sf [At: (a. 1715) IORGA, S. D. XIII, 135 / V: ~eal~, seadeal~, sdeal~ / Pl: ~ne / E: slv сѣдѣльна] (Îvp) Sedeală.
sedélnă f., pl. e (vsl. ĭedilĭna). Vechĭ. Rar. Un fel de tropar în timpu căruĭa lumea ședea jos.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sdealnă sf vz sedelnă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
seadealnă[1] sf vz sedelnă corectată
- În original, greșit tipărit: seadealmă — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sedealnă sf vz sedelnă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sedélnă, sedélne, s.f. (înv.) imn religios cântat în biserică, în timpul executării căruia cei prezenți stăteau pe scaune; sedeală.[1]
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sedealnă (< vb. sl. сѣдѣти, „a ședea, a sta pe loc”, echiv. gr. ϰαθέζεσθαι, ϰαθῆσθαι), cântare dintr-un grup de două sau trei cântări, ce se execută la începutul utreniei*, după tropare*. În timpul acesta cei prezenți în bis. pot sta în stare. V. catismă.[1]
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
sedélnă, sedelne s. f. Fiecare dintre cele douăzeci de secțiuni ale Psaltirii, în timpul citirii sau cântării căreia credincioșii pot sta pe scaune; ședere, zăceală; catismă. [Var.: sedeálnă, sedeálă s. f.] – Din sl. sedelĭna.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||