8 definiții pentru sedelnă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sedelnă sf [At: (a. 1715) IORGA, S. D. XIII, 135 / V: ~eal~, seadeal~, sdeal~ / Pl: ~ne / E: slv сѣдѣльна] (Îvp) Sedeală.
sedélnă f., pl. e (vsl. ĭedilĭna). Vechĭ. Rar. Un fel de tropar în timpu căruĭa lumea ședea jos.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sdealnă sf vz sedelnă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
seadealnă[1] sf vz sedelnă corectat(ă)
- În original, greșit tipărit: seadealmă — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sedealnă sf vz sedelnă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sedelnă, sedelne, s.f. (înv.) imn religios cântat în biserică, în timpul executării căruia cei prezenți stăteau pe scaune; sedeală.[1]
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sedealnă (< vb. sl. сѣдѣти, „a ședea, a sta pe loc”, echiv. gr. ϰαθέζεσθαι, ϰαθῆσθαι), cântare dintr-un grup de două sau trei cântări, ce se execută la începutul utreniei*, după tropare*. În timpul acesta cei prezenți în bis. pot sta în stare. V. catismă.[1]
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
sedelnă, sedelne s. f. Fiecare dintre cele douăzeci de secțiuni ale Psaltirii, în timpul citirii sau cântării căreia credincioșii pot sta pe scaune; ședere, zăceală; catismă. [Var.: sedealnă, sedeală s. f.] – Din sl. sedelĭna.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||