secățiu, ~ie sf [At: CIHAC, I, 251 / V: (reg) ~ăciu, săc~ / Pl: ~ii / E: secat + -iu] (Îrg; d. soluri, d. locuri, terenuri etc.) Sec (1). 2-3 (Reg; d. cereale; îf secăciu) Care are bobul sec (71-72) Si: (reg) secău (1-2). 4 (Reg; d. boabele cerealelor; îf secăciu) Cu miez uscat Si: (reg) secău (3). 5 (Îrg; d. oameni) Uscățiv.