secăciune sf [At: URECHE. LET. I, 203/27 / V: (îvr) săc~ / Pl: ~ni / E: sec + -ăciune] 1 (Îvp) Secetă (2). 2 (Înv) Proces de deshidratare, de uscare excesivă a corpurilor expuse îndelung la soare, la vânt etc. 3 (Îvr; îf săcăciune) Paralizie. 4 (Îvr; îf săcăciune) Invaliditate.