6 definiții pentru securistă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECURÍST, -Ă, securiști, -ste, s. m. și f. Lucrător în serviciul de securitate în perioada comunistă. ♦ P. ext. (Depr.) Persoană care face mult rău celorlalți prin deformări, persecuții etc. – Secur[itate] + suf. -ist.

securist, smf [At: PREDA, M. S. 24 / Pl: ~iști, ~e / E: secur[itate] + -ist] (Fam) 1 Persoană care a fost în serviciul securității în perioada comunistă. 2 (Dep) Persoană care face mult rău celorlalți (defăimează, persecută etc.).

securíst, -ă s. m. f. Persoană care execută ordinele Securității, angajată sau nu a acesteia ◊ Securistul fie el profesionist cu studii de specialitate sau amator talentat [...] este și rămâne, în esență, trădătorul aproapelui, al semenului său.” ◊ „22” 7/90 p. 6. ◊ „[Casele naționalizate] au fost închiriate, în principal, securiștilor și nomenklaturiștilor, care, cu rari excepții, le ocupă și în prezent.” R.l. 12 V 93 p. 8. ◊ „[Cei doi șefi de stat] s-au îndepărtat înconjurați de securiștii-diplomați.” R.l. 10 VIII 93 p. 8; v. și Ap. 8/95 p. 15; v. și colaboraționist (din secur[itate] + -ist; DN3 – definiție specifică perioadei comuniste)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*securístă s. f., g.-d. art. securístei; pl. securíste

securístă s. f., pl. securíste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: securistă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • securistă
  • securista
plural
  • securiste
  • securistele
genitiv-dativ singular
  • securiste
  • securistei
plural
  • securiste
  • securistelor
vocativ singular
  • securistă
  • securisto
plural
  • securistelor

securist, -ă securistă

  • 1. Lucrător în serviciul de securitate în perioada comunistă.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • Secur[itate] + sufix -istorie
    surse: DEX '09 DN