10 definiții pentru securist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECURÍST, -Ă, securiști, -ste, s. m. și f. Lucrător în serviciul de securitate în perioada comunistă. ♦ P. ext. (Depr.) Persoană care face mult rău celorlalți prin deformări, persecuții etc. – Secur[itate] + suf. -ist.

securist, smf [At: PREDA, M. S. 24 / Pl: ~iști, ~e / E: secur[itate] + -ist] (Fam) 1 Persoană care a fost în serviciul securității în perioada comunistă. 2 (Dep) Persoană care face mult rău celorlalți (defăimează, persecută etc.).

SECURÍST s.m. Lucrător în organele de securitate. [< secur(itate) + -ist].

securíst, -ă s. m. f. Persoană care execută ordinele Securității, angajată sau nu a acesteia ◊ Securistul fie el profesionist cu studii de specialitate sau amator talentat [...] este și rămâne, în esență, trădătorul aproapelui, al semenului său.” ◊ „22” 7/90 p. 6. ◊ „[Casele naționalizate] au fost închiriate, în principal, securiștilor și nomenklaturiștilor, care, cu rari excepții, le ocupă și în prezent.” R.l. 12 V 93 p. 8. ◊ „[Cei doi șefi de stat] s-au îndepărtat înconjurați de securiștii-diplomați.” R.l. 10 VIII 93 p. 8; v. și Ap. 8/95 p. 15; v. și colaboraționist (din secur[itate] + -ist; DN3 – definiție specifică perioadei comuniste)

SECURÍST ~ști m. Persoană care își desfășoară activitatea în cadrul securității de stat. /Secur[itate] + suf. ~ist

ex-securist, ~ă smf [At: L. ROM. 1993, 20 / Pl: ~iști[1], ~e / E: ex- + securist] Fost securist. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*securíst s. m., pl. securíști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

SECURIST băiat cu ochi albaștri, ceist, costumaș, pârâcios, priponar, secu’, stânjenel, stea albăstrie, urechelniță.

Intrare: securist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • securist
  • securistul
  • securistu‑
plural
  • securiști
  • securiștii
genitiv-dativ singular
  • securist
  • securistului
plural
  • securiști
  • securiștilor
vocativ singular
  • securistule
  • securiste
plural
  • securiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

securist, -ă securistă

  • 1. Lucrător în serviciul de securitate în perioada comunistă.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • Secur[itate] + sufix -istorie
    surse: DEX '09 DN