secuire sf [At: DS / V: (îrg) săc~ / Pl: ~ri / E: secui²] 1 (Sil) Tăiere și înlăturare a unui inel din scoarța arborilor pentru a împiedica circulația sevei de la coroană la rădăcină și pentru a provoca uscarea lentă, pe verticală, a arborelui Si: inelare, (reg) certire, ciungire, plesurare. 2 (Pgn) Uscare a unei plante.