9 definiții pentru secuime săcuime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECUÍME s. f. Ținut locuit de secui; populația secuiască. – Secui + suf. -ime.

SECUÍME s. f. Ținut locuit de secui; populația secuiască. – Secui + suf. -ime.

secuime sf [At: BĂLCESCU, M. V. 347 / V: (îvp) săc~ / E: secui1 + -ime] 1 (Csc) Mulțime de secui1 (3). 2 (Csc) Totalitate a secuilor1 (1) și a secuiencelor (1). 3 Ținut locuit de secui1 (3).

SECUÍME s. f. Ținutul locuit de secui în Regiunea Autonomă Maghiară; populația secuiască. (Cu pronunțare regională) Sînt patru luni de cînd am lăsat-o în mijlocul săcuimei. GHICA, A. 633.

secuíme f. Mulțime de Secuĭ. Ținutu Secuilor.

Săcuime f. numele unui ținut în partea răsăriteană a Transilvaniei.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

secuíme s. f., g.-d. art. secuímii

secuíme s. f., g.-d. art. secuímii

Intrare: secuime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secuime
  • secuimea
plural
genitiv-dativ singular
  • secuimi
  • secuimii
plural
vocativ singular
plural
săcuime
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

secuime săcuime

etimologie:

  • Secui + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09