SECUI etnic. 1. -u. 2. Secuia, Gl. (Met 48) și s.; Săcuia b. (Sur IV). 3. Săcuițul, St. (Dm); -escului munții. 4. Săcuian, ciașnic (Sur IV). 5. Din magh. szekély „secui”: Sechil, Sim. (16 A IV 140); Seachil pîrcălab (16 A II 166); – boier 1562 (G Neamț 4); Moise Secheli, general ungur, la 1600.