secreție sf [At: V. POPP, A. M. 29/11 / V: ~iune, (îvr) ~ione / Pl: ~ii / E: lat secretio, -onis, fr sécrétion, ger Sekretion, it secrezione] 1 Proces fiziologic fundamental de formare și de eliminare a unor substanțe organice rezultate din activitatea celulelor glandulare Si: (rar) secretare, (îvp) scurgere (5), (pop) scursoare (4), (înv) scursură (4). 2 (Bot; pan) Fenomen frecvent, în special la plantele labiate și crucifere, de eliminare de uleiuri eterice, nectar, latexuri etc. 3 Substanță organică (produsă și eliminată de celulele glandulare). 4 (Pex) Produs patologic rezultat din îmbolnăvirea unui organ, a epidermei etc. Si: (îvp) scurgere (6), (pop) scursoare (5), (înv) scursură, stoarcere, secret¹. 5 (Bot; pan) Substanță organică produsă și eliminată de plante în urma secreției (2).