15 definiții pentru secretor secretoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECRETÓR, -OÁRE, secretori, -oare, adj. (Fiziol.) Care secretă. Organ secretor.Țesut secretor = țesut vegetal alcătuit din celule dispuse izolat sau în straturi și care produce secreții. – Din fr. sécréteur.

secretor2, ~oare a [At: DN2 / Pl: ~i, ~oare / E: fr sécrétoire] (Rar) Care se referă la secreție (1).

secretor1, ~oare a [At: POLIZU, P. 112/7 / V: ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: fr sécréteur] 1 Care produce și elimină secreții Si: (îvr) secretătoriu (1), secretiv (1). 2 Care servește la secreție Si: (îvr) secretătoriu (2), secretiv (2). 3 (Îs) Nerv ~ Filet nervos care acționează direct asupra secreției (1) unei glande. 4 (Îs) Țesut ~ Țesut vegetal alcătuit din celule dispuse izolat sau în straturi și care produce secreții (3).

SECRETÓR, -OÁRE, secretori, -oare, adj. (Fiziol.) Care secretează. Organ secretor.Țesut secretor = țesut vegetal alcătuit din celule dispuse izolat sau în straturi și care produce secreții. – Din fr. sécréteur.

SECRETÓR, -OÁRE, secretori, -oare, adj. (Fiziol.) Care secretează. Organ secretor.Țesut secretor = țesut vegetal alcătuit din celule dispuse izolat sau în straturi și care produce secreții (reținute ca rezerve sau eliminate pentru apărare).

SECRETÓR, -OÁRE adj. Care secretă; secretoriu. ◊ Țesut secretor = țesut vegetal care produce secreții. [Cf. fr. sécréteur].

SECRETÓR, -OÁRE adj. care secretă; secretoriu. (< fr. sécréteur)

SECRETÓR ~oáre (~óri, ~oáre) fiziol. Care secretează. Organ ~. /<fr. sécréteur

SECRETÓRIU, -IE adj. Secretor. [Pron. -riu. / < fr. sécrétoire].

SECRETÓRIU, -IÉ adj. secretor. (< fr. sécrétoire)

secretoriu a. unde se operă secrețiunea: organe secretorii.

*secretoríŭ, -íe adj. (fr. sécrétoire, d. sécrétion, secrețiune). Relativ la secrețiune: glandă secretorie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

secretór (se-cre-) adj. m., pl. secretóri; f. sg. și pl. secretoáre

secretór adj. m. (sil. -cre-), pl. secretóri; f. sg. și pl. secretoáre

Intrare: secretor
secretor adjectiv
  • silabație: se-cre-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secretor
  • secretorul
  • secretoru‑
  • secretoare
  • secretoarea
plural
  • secretori
  • secretorii
  • secretoare
  • secretoarele
genitiv-dativ singular
  • secretor
  • secretorului
  • secretoare
  • secretoarei
plural
  • secretori
  • secretorilor
  • secretoare
  • secretoarelor
vocativ singular
plural
secretoriu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secretoriu
  • secretoriul
  • secretoriu‑
  • secretorie
  • secretoria
plural
  • secretorii
  • secretoriii
  • secretorii
  • secretoriile
genitiv-dativ singular
  • secretoriu
  • secretoriului
  • secretorii
  • secretoriei
plural
  • secretorii
  • secretoriilor
  • secretorii
  • secretoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

secretor secretoriu

  • 1. fiziologie Care secretă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Organ secretor.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. Țesut secretor = țesut vegetal alcătuit din celule dispuse izolat sau în straturi și care produce secreții.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: