Definiția cu ID-ul 1234621:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sechestru [At: RÂND. JUD. 277/21 / V: (îvp) cfe~, ~cve~, (înv) ~cue~, ~cuestrațiune[1] săcfe~, (reg) sefe~, segve~, safe~, săche~, săfe~, sicfe~, siche~, sife~, țacfe~, zăcrest, (îvr) secvestrum / S și: sequestru / Pl: ~re și ~ri / E: lat sequestrum, sequester, fr séquestre] 1 sn Încredințare a unui lucru litigios unei terțe persoane, care are obligația de a-l restitui, după soluționarea litigiului, celui în drept. 2 sn Măsură care dispune un sechestru (1) Si: (înv) opreliște, zebereală. 3 sn (Îs) ~ convențional Stabilirea sechestrului (1). 4 sn (Îs) ~ judiciar Stabilirea sechestrului (1) de către justiție. 5 sm (Șîs ~ judiciar) Persoană căreia îi sunt date spre păstrare lucrurile sechestrate până la rezolvarea litigiului. 6 sn (Șîs ~ penal, ~ penal asigurător, ~ asigurător) Măsură de asigurare, ordonată de justiție, care constă în indisponibilizarea (prin aplicare de sigiliu) a unui bun, pentru a se preveni înstrăinarea și sustragerea acestuia de la executare silită ori confiscare. 7 sn (Înv; spc) Poprire. 8 sn (Îlv) A(-i) pune (sau aplica) (cuiva) (un) ~ (sau, rar, ~re) (pe ceva) sau a pune sub ~ (ceva) A sechestra (1). 9 sm (Reg; în vechea organizație judecătorească; îf țacfestru) Portărel. 10 sn (Med) Țesut necrozat.

  1. Variantă greșit consemnată aici; este de fapt o variantă a cuvântului sechestrație LauraGellner