5 definiții pentru sechestrator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sechestrator, ~oare smf [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~oare / E: sechestra + -tor] (Rar) 1 Persoană însărcinată cu punerea sub sechestru a averii unui debitor. Si: (înv) secfestrarisitor (1). 2 Executor al unui sechestru Si: (îvr) secfestrarisitor (2).

SECHESTRATÓR, -OÁRE, scchestratori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană însărcinată cu punerea sub sechestru a averii unui debitor; executor al unui sechestru.

SECHESTRATÓR, -OÁRE, sechestratori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană însărcinată cu punerea sub sechestru a averii unui debitor; executor al unui sechestru. – Din sechestra + suf. -tor.

SECHESTRATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Cel care face punerea sub sechestru a averii cuiva. [< sechestra + -tor].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sechestratór s. m., pl. sechestratóri

Intrare: sechestrator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sechestrator
  • sechestratorul
  • sechestratoru‑
plural
  • sechestratori
  • sechestratorii
genitiv-dativ singular
  • sechestrator
  • sechestratorului
plural
  • sechestratori
  • sechestratorilor
vocativ singular
  • sechestratorule
plural
  • sechestratorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sechestrator, -oare sechestratoare

  • 1. rar Persoană însărcinată cu punerea sub sechestru a averii unui debitor; executor al unui sechestru.
    surse: DLRLC DN

etimologie:

  • sechestra + sufix -tor.
    surse: DLRM DN