SECERIȘ, secerișuri, s. n. 1. Acțiunea de a secera; secerat, seceră; timpul în care se execută seceratul. Fețe întunecate, arse de soarele secerișului și muncilor de vară. DUMITRIU, N. 234. Cît a ținut secerișul, Constantin și-a dormit somnul fără vise. GALACTION, O. I 137. 2. Recoltă. Numai banii cîștigați prin muncă ne folosesc; ca și sămînța cea bună care crește și ne dă seceriș. CONTEMPORANUL, II 252. Secerișul te uitai Că-l dau de verde la cai. TEODORESCU, P. P. 486. ◊ Fig. Un bogat seceriș de documente vechi. ODOBESCU, S. I 494.