9 definiții pentru secerătură săcerătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECERĂTÚRĂ, secerături, s. f. Recoltă secerată (sau de secerat). – Secera + suf. -ătură.

SECERĂTÚRĂ, secerături, s. f. Recoltă secerată (sau de secerat). – Secera + suf. -ătură.

SECERĂTÚRĂ, secerături, s. f. Recoltă secerată (sau de secerat).

SECERĂTÚRĂ, secerături, s. f. Recoltă secerată (sau de secerat).

secerătură f. mod și timp de secerat: secerătura orzului.

secerătúră f., pl. ĭ. Locu pe unde s’a secerat: pin secerătură. Modu cum se seceră.

săcerătu sf vz secerătură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

secerătúră s. f., g.-d. art. secerătúrii; pl. secerătúri

secerătúră s. f., g.-d. art. secerătúrii; pl. secerătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SECERĂTÚRĂ s. v. miriște, secerare, secerat, seceriș.

secerătu s. v. MIRIȘTE. SECERARE. SECERAT. SECERIȘ.

Intrare: secerătură
secerătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secerătu
  • secerătura
plural
  • secerături
  • secerăturile
genitiv-dativ singular
  • secerături
  • secerăturii
plural
  • secerături
  • secerăturilor
vocativ singular
plural
săcerătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.