2 intrări
11 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SECATÓR, secatoare, s. n. Foarfecă de mână cu cuțite scurte și brațe lungi, acționată cu ambele mâini, folosită în lucrări de grădinărie. [Pl. și: (m.) secatori] – Din fr. sécateur, rus. sekator.
secator sn [At: ALAS 27 V, 1934, 1/4 / Pl: ~oare / E: fr sécateur] Foarfecă mare de mână, cu cuțite scurte și brațe lungi, acționate cu ambele mâini, folosit în grădinărit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SECATÓR, secatori, s. m. Foarfece de mână cu cuțite scurte și brațe lungi, acționat cu ambele mâini, folosit în lucrări de grădinărie. – Din fr. sécateur, rus. sekator.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
SECATÓR s.n. Foarfece de grădinar. [< fr. sécateur, rus. sekator].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SECATÓR s. n. foarfece de grădinar. (< fr. sécateur, rus. sekator)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SECATÓR ~oare n. Foarfece mare cu cuțite scurte și brațe lungi, folosit la grădinărit. /< fr. sécateur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
săcător, ~oare a vz secător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
secător, ~oare a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: săc~ / Pl: ~i, ~oare / E: seca2 + -ător] (Îdt) Care seacă2 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
secatór s. n., pl. secatoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
secatór s. n., pl. secatoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
secătór, secătoáre, adj. (înv.; despre râuri, izvoare, bălți, lacuri, fântâni etc.) care seacă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
secator
- 1. Foarfecă de mână cu cuțite scurte și brațe lungi, acționată cu ambele mâini, folosită în lucrări de grădinărie.surse: DEX '09 DN
etimologie:
- limba franceză sécateursurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba rusă sekatorsurse: DEX '09 DEX '98 DN