SEARĂ. Subst. Seară, amurg, amurgit (pop.), murg (înv. și pop.), murgit (reg.), amurgire, sfîrșitul zilei, crepuscul, chindie, vecernie; apus, asfințit, asfințita soarelui (rar), scăpătat, soare-apune, soare-scapătă; înserare, înserat, căderea serii (fig.), întunecare, înnegurare. Adj. De seară, de înserat (rar), din amurg; crepuscular; seral; vesperal (livr.). Vb. A (se) însera, a se face seară, a se lăsa seara, a se întuneca, a (se) înnegura, a intrat murga în sat, a da în amurg, a amurgi, a (se) înmurgi (rar), a murgi (înv. și reg.). Adv. Seara, către (spre, înspre, pe) seară, pe înserate, înserat (înv.), în faptul serii, în fapt de seară, în amurg, în amurg de seară, într-amurgul (înv.), în (pe la) amurgit, în amurgit (rar). V. timp.