scărpina [At: (a. 1691) TDRG / Pzi: scarpin / E: ml scarpinare] 1-2 vrt (D. ființe) A (se) freca cu unghiile, cu degetele, cu ghearele, cu labele etc., ori cu un obiect tare în locul unde simte o senzație de mâncărime, pentru a înlătura această senzație Si: (reg) a se orjoveni. 3 vr (D. oameni; urmat de determinări care arată locul) A face cu mâna gestul celui care se scarpină (1) și a-și exterioriza astfel îndoiala, încurcătura, nedumerirea, enervarea, plictiseala etc. 4 vt A produce sau a simți o mâncărime. 5 vt (Fam; gmț sau irn; c. i. strunele unui instrument muzical) A atinge ușor cu vârful degetelor pentru a produce sunete Si: a ciupi. 6 vt (Fam; fig; c. i. ființe sau părți ale lor) A bate (zdravăn).