SCĂPĂTAT², -Ă, scăpătați, -te, adj. 1. (Despre soare) Apropiat de linia orizontului; apus. Soarele se stinge scăpătat pe dealuri. IOSIF, P. 60. 2. Care a sărăcit, risipindu-și sau pierzînd averea; sărăcit. L-a rugat să-i afle adresa lui Boldur Iloveanu, fostul proprietar scăpătat al Voevodesei. C. PETRESCU, A. 319. Noi ședeam la un loc c-o sor-a tatii, bătrînă și scăpătată. VLAHUȚĂ, O. A. II 262. ◊ (Substantivat) Scăpătații ceia?... Nu ți-i greu să vorbești, frate? ALECSANDRI, T. i 165.