scăluș [At: VALIAN, V. / V: (reg) ~ă / Pl: ~i sm, ~e, ~uri sn / E: s- + căluș] 1-2 sm (Ent; Ban; Olt) Cosaș (5) (Locusta viridissima și cantans). 3 sm (Ent; Ban; îc) ~-de-apă Calul(18)-dracului (Libellula). 4 sm (Ent; reg) Repede (Cicindela campestris). 5 sn (Îrg) Căluș (8) (de pus în gura omului sau a unor animale). 6 sn (Reg) Bulfeu² (la jug). 7 sn (Reg) Cui care ține polița jugului de sulul grindeiului. 8 s (Reg) Lemn, în formă de triunghi care se așază între acoperiș și căpriori, pentru a ridica streașina casei și a feri pereții de ploaie. 9 s (Reg) Parte a morii care se poate regla pentru a măcina mai mare sau mai mărunt. 10 sn (Îvr) Căluș (10) (de vioară). 11 sn (Reg) Bucată de lemn care se pune în capătul unei funii pentru a o putea apuca mai bine. 12 s (Reg) Cârlig (la coasă). 13 sn (Reg) Laț (pentru prins păsări). 14 s (Reg) Semn la urechile oilor. 15 s (Reg) Trecătoare prin gard sau peste gard de la un vecin la altul. 16-17 sm (Olt) Căluș (18-20) (dans popular).