SCĂLDAT², -Ă, scăldați, -te, adj. Udat, muiat; acoperit cu..., plin de... Se topea de dor... după părinții ei și după țara în care se născuse. Cînd o căutai, era cu ochii scăldați în lacrimi. ISPIRESCU, L. 126. ◊ Fig. Pe negre vițele-i de păr Coroana-i arde pare, Venea plutind în adevăr, Scăldat în foc de soare. EMINESCU, O. I 171. Inima, dulce privighitoare, Scăldată-n soare, Cîntă, iubind! ALECSANDRI, P. A. 90.