Definiția cu ID-ul 941074:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCÎRȚÎITOR, -OARE, scîrțîitori, -oare, adj. Care scîrțîie, care produce un scîrțîit. Am o cățea lătrătoare Ș-o ușă scîrțîitoare. TEODORESCU, P. P. 310. – Variante: scîrțăietor, -oare (PĂSCULESCU, L. P. 295), scîrțiitor, -oare (NEGRUZZI, S. I 287) adj.[1]
- Este posibil ca prima variantă să fie scîrțăitor, nu scîrțăietor. Toate celelalte cuvinte din familia scîrțîi- au variantele scîrțăi-, nu scîrțăie-. — cata