scârbă¹ sf [At: COD. VOR. 20/19 / V: (reg) scârb, (înv) scherb sn, schirbă / Pl: ~be, (înv) ~bi / E: slv скръбь] 1 (Îvr) Stare de întristare, de supărare, de nemulțumire, de amărăciune, de necaz ori de durere fizică, de chin. 2 (Îvr) Împrejurare care produce stare de scârbă (1) Si: (înv) scârbie. 3 (Reg; îe) A se da ~bei A se lăsa copleșit de suferință, de necazuri. 4 (Reg; îf) A fi rău de ~ A trăi cu (prea multă) intensitate o durere, o neplăcere. 5 Stare de iritare, de ciudă, de indignare, de mânie, de dușmănie, de ură (față de cineva sau ceva). 6 (Înv; îe) A fi (cineva) cu ~ A-i fi (cineva) dușman, potrivnic. 7 Teamă. 8 Spaimă. 9 Stare pe care o simte cel care nu poate suferi (cu nici un preț) pe cineva sau ceva Si: aversiune, dezgust, greață (6), repulsie, silă, (reg) scârbeală, (îvr) scârbiciune. 10 (Înv; îla) De (sau cu) ~ Care produce scârbă¹ (9). 11 (Înv; îlav) De (sau cu) ~ Împotriva voinței sale Si: cu forța. 12 (Îe) A-i fi (sau a face ori a i se face cuiva) ~ (sau o ~) ori a-l prinde (sau a-l cuprinde etc. pe cineva) ~ ori o ~ A se dezgusta (1-2). 13 (Fam) Epitet dat unei persoane cu caracter urât, respingător, ori lipsite de valoare, de importanță. 14 (Pfm; dep; ccr) Animal, lucru respingător. 15 (Înv; fam; dep; spc) Animal spurcat, necurat. 16 (Înv) Faptă urătă, condamnabilă, care indignează. 17 (Lpl) Vorbe injurioase.