scâlciat, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX / P: ~ci-at / V: (îvr) scăl~, (reg) scâlceiat / Pl: ~ați, ~e / E: scâlcia] 1 (D. tocurile sau talpa încălțămintei) Care este tocit (într-o parte) sau strâmbat prin uzură. 2 (Pgn; d. încălțăminte) Care este deformat prin uzură Si: (reg) scrombăit. 3 (Pgn; d. lucruri) Care și-a schimbat în rău aspectul. 4 (Pgn; d. lucruri) Care are un aspect deformat. 5 (Fig; d. cuvinte, limbă, vorbire etc) Pronunțat sau scris incorect Si: schimonosit (5), schingiuit² (2), stâlcit.