scâlcează sf [At: PAMFILE, I. C. 30 / V: scăl~ / Pl: ~eze / E: ns cf scâlcea] 1 Unealtă de pescuit formată dintr-una sau mai multe scândurele manevrate cu piciorul, folosită de pescari pentru a stârni peștele și pentru a-l îndrepta spre sacul de pescuit Si: (reg) tălpig, traglă, scâlcea. 2 (Mol) Lopățică cu care se îndeasă băteala, când se țese. 3 (Reg) Un fel de lopățică întrebuințată de ciobani pentru a curăța noroiul din stână.