scutier sn [At: HELIADE, O. I, 318 / P: ~ti-er / Pl: ~i / E: scut + -ier] (În evul mediu, în apusul Europei) 1 Tânăr nobil vasal care purta scutul (1) și celelalte arme ale cavalerului sau ale seniorului său Si: (rar) scutelnic² (1), (înv) scutar² (1). 2 Funcția scutierului (1) Si: (rar) scutelnic² (2), (înv) scutar² (2). 3 Titlul scutierului (1). Si: (rar) scutelnic² (3), (înv) scutar² (3). 4 Perioadă în care o persoană a exercitat funcția de scutier (1). Si: (rar) scutelnic² (4), (înv) scutar² (4). 5 Titlu purtat de tinerii nobili înainte de a deveni cavaleri Si: (rar) scutelnic² (5), (înv) scutar² (4). 6 (Îvr; pan) Cioclu (2). 7 (Rar) Ostaș. 8 (Rar) Luptător.