scuteală sf [At: (a. 1683) GCR I, 269/3 / Pl: ~eli / E: scuti + -eală] 1 (Înv) Protejare (1). 2 (Înv) Protecție. 3 (Reg; îe) A pune pe cineva la ~ A ocroti. 4 (Pex, îae) A părtini pe cineva. 5 (Îvp) Adăpost (1). 6-7 (Îlv) A (se) ține (sau a (se) pune, a (se) băga) la ~ A (se) adăposti (1-2). 8 (Reg) Acoperiș (4). 9 (Reg) Șopron pentru animale, care, unelte. 10 (Reg) Staul pentru oi. 11-12 (Înv; adesea urmat de determinări care indică felul) Scutire (16-17). 13 (Înv; îs) Carte de ~ Înscris domnesc prin care se acorda cuiva scutire de unele impozite sau obligații pe o durată mai mare Si: (înv) scutire (10). 14 (Înv; îs) Om de ~ Scutelnic¹ (1). 15 (Înv; îs) Ostaș de ~ Soldat recrutat din rândul scutelnicilor¹ (1) Si: (înv) scutelnicel (2). 16 (Reg; îe) A avea în ~ (pe cineva) Se spune despre un boier care avea în slujbă un scutelnic¹ (1).