SCURTIME. Subst. Scurtime. Scurtare, prescurtare, reducere, reducție, abreviere, abreviație; siglă. Micșorare, diminuare; retezare, retezat, retezătură, tăiere, tăietură; ciuntire, ciuntitură, amputare, ciumpăvire (reg.). Comprimare, compresiune, contracție, contractare, contragere; condensare (fig.), restrîngere. Concizie, laconism. Îngrădire, limitare, mărginire. Adj. Scurt, scurticel (dim.), scurtișor, scurtuț. Prescurtat, abreviat; abreviativ. Micșorat, diminuat, redus; retezat, ciunt, ciung, bont. Comprimat, condensat, contras. Concis, laconic, lapidar, succint. Restrîns, limitat, mărginit. Vb. A (se) scurta, a (se) face mai scurt, a (se) reduce, a (se) prescurta, a abrevia; a (se) micșora, a (se) diminua; a (se) comprima, a (se) contrage, a (se) condensa; a (se) restrînge, a (se) limita, a (se) mărgini. A tăia, a reteza, a ciunti, a amputa, a ciungi, a ciumpăvi (reg.). V. dimensiune, formă, înălțime, micime, tăiere.