opțiuni
  • info

11 definiții pentru scurteică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCURTEICĂ, scurteici, s. f. Haină de stofă, de obicei îmblănită, lungă până la (sau până sub) genunchi, purtată mai ales la țară. – Scurt + suf. -eică.

SCURTEICĂ, scurteici, s. f. Haină de stofă, de obicei îmblănită, lungă până la (sau până sub) genunchi, purtată mai ales la țară. – Scurt + suf. -eică.

scurteică sf [At: (a. 1818) GCR II, 226/3 / Pl: ~ici / E: scurtă + -eică] Haină de stofă (sau, rar, de mătase, de catifea), de obicei îmblănită, croită până la (sau până sub) genunchi, purtată mai ales la țară Si: (pop) cațaveică.

SCURTEICĂ, scurteici, s. f. Haină de stofă (rar de mătase sau de catifea) îmblănită, purtată mai ales în mediul rural; cațaveică. A dat la o parte scurteica de pambriu verde, căptușită cu vulpe roșcată. CAMIL PETRESCU, O. I 11. Luîndu-și scurteica pe umeri, s-a strecurat binișor pînă-n pragul tinzii. SANDU-ALDEA, U. P. 31. E îmbrăcat cu cămașe și pe d-asupra cămășii cu vechea lui scurteică. DELAVRANCEA, O. II 354. – Pl. și: scurteice (I. IONESCU, M. 701).

SCURTEICĂ ~ci f. Haină țărănească scurtă (cațaveică. [Sil. -tei-] /scurtă + suf. ~eică

scurteică f. haină blănită femeiască cu mânecile scurte și neblănite. [Lit. haină scurtă].

scurtéĭcă f, pl. ĭ (d. scurt, cu suf. d. cațaveĭcă. De aici vine sîrb. škurteljka, scurteĭcă). Est. Cațaveĭcă scurtă pînă la șoldurĭ. Vest. Cațaveĭcă lungă pînă la genunchĭ saŭ și maĭ jos. V burnuz.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scurteică s. f., g.-d. art. scurteicii; pl. scurteici

scurteică s. f., g.-d. art. scurteicii; pl. scurteici

scurteică s. f., g.-d. art. scurteicii; pl. scurteici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCURTEICĂ s. cațaveică, (rar) zoavă. (~ se poartă la țară.)

SCURTEICĂ s. cațaveică, (rar) zoavă. (~ se poartă la țară.)

Intrare: scurteică
scurteică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scurteică
  • scurteica
plural
  • scurteici
  • scurteicile
genitiv-dativ singular
  • scurteici
  • scurteicii
plural
  • scurteici
  • scurteicilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scurteică, scurteicisubstantiv feminin

  • 1. Haină de stofă, de obicei îmblănită, lungă până la (sau până sub) genunchi, purtată mai ales la țară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cațaveică zoavă diminutive: scurteicuță
    • format_quote A dat la o parte scurteica de pambriu verde, căptușită cu vulpe roșcată. CAMIL PETRESCU, O. I 11. DLRLC
    • format_quote Luîndu-și scurteica pe umeri, s-a strecurat binișor pînă-n pragul tinzii. SANDU-ALDEA, U. P. 31. DLRLC
    • format_quote E îmbrăcat cu cămașe și pe d-asupra cămășii cu vechea lui scurteică. DELAVRANCEA, O. II 354. DLRLC
  • comentariu Plural și: scurteice. DLRLC
etimologie:
  • Scurt + sufix -eică. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.