9 definiții pentru scurteică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCURTÉICĂ, scurteici, s. f. Haină de stofă, de obicei îmblănită, lungă până la (sau până sub) genunchi, purtată mai ales la țară. – Scurt + suf. -eică.

SCURTÉICĂ, scurteici, s. f. Haină de stofă, de obicei îmblănită, lungă până la (sau până sub) genunchi, purtată mai ales la țară. – Scurt + suf. -eică.

SCURTÉICĂ, scurteici, s. f. Haină de stofă (rar de mătase sau de catifea) îmblănită, purtată mai ales în mediul rural; cațaveică. A dat la o parte scurteica de pambriu verde, căptușită cu vulpe roșcată. CAMIL PETRESCU, O. I 11. Luîndu-și scurteica pe umeri, s-a strecurat binișor pînă-n pragul tinzii. SANDU-ALDEA, U. P. 31. E îmbrăcat cu cămașe și pe d-asupra cămășii cu vechea lui scurteică. DELAVRANCEA, O. II 354. – Pl. și: scurteice (I. IONESCU, M. 701).

SCURTÉICĂ ~ci f. Haină țărănească scurtă (cațaveică. [Sil. -tei-] /scurtă + suf. ~eică

scurteică f. haină blănită femeiască cu mânecile scurte și neblănite. [Lit. haină scurtă].

scurtéĭcă f, pl. ĭ (d. scurt, cu suf. d. cațaveĭcă. De aici vine sîrb. škurteljka, scurteĭcă). Est. Cațaveĭcă scurtă pînă la șoldurĭ. Vest. Cațaveĭcă lungă pînă la genunchĭ saŭ și maĭ jos. V burnuz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scurtéică s. f., g.-d. art. scurtéicii; pl. scurtéici

scurteícă s. f., g.-d. art. scurteícii; pl. scurteíci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCURTÉICĂ s. cațaveică, (rar) zoavă. (~ se poartă la țară.)

SCURTEICĂ s. cațaveică, (rar) zoavă. (~ se poartă la țară.)

Intrare: scurteică
scurteică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scurteică
  • scurteica
plural
  • scurteici
  • scurteicile
genitiv-dativ singular
  • scurteici
  • scurteicii
plural
  • scurteici
  • scurteicilor
vocativ singular
plural