8 definiții pentru scufiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCUFÍȚĂ, scufițe, s. f. Diminutiv al lui scufă.Scufă + suf. -iță.

SCUFÍȚĂ, scufițe, s. f. Diminutiv al lui scufă.Scufă + suf. -iță.

SCUFÍȚĂ, scufițe, s. f. Diminutiv al lui scufă (1). De un sfert de ceas e în cerdac, cu scufița pe cap, cu ochelarii pe aripile nasului. BASSARABESCU, V. 35. ♦ Scufie mică pentru copiii sugaci. Fiecare oaspe... aruncă înăuntru bănișori sau parale, menite a se coase pe scufița copilului. MARIAN, NA. 254. Cu scutic de borangic, Cu scufița de bumbac, Iar în fundul scufiței Este-o piatră nestimată. PĂSCULESCU, L. P. 37.

scufíță f., pl. e (dim. d. scufie. Și ngr. skufitsa). Scufie mică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scufíță s. f., g.-d. art. scufíței; pl. scufíțe

scufíță s. f., g.-d. art. scufíței; pl. scufíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCUFÍȚĂ s. 1. v. bonețică. 2. v. tichie.

SCUFIȚĂ s. 1. bonetă, bonețică, scufie, (reg.) scufă, tichie, (Mold.) căiță, (Ban.) căpiță. (~ pentru sugaci.) 2. bonetă, căciuliță, scufă, tichie, (Transilv., Ban. și Bucov.) ceapsă. (Bunicul poartă ~ pe cap.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

scufiță, scufițe s. f. 1. cap. 2. prezervativ.

Intrare: scufiță
scufiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scufiță
  • scufița
plural
  • scufițe
  • scufițele
genitiv-dativ singular
  • scufițe
  • scufiței
plural
  • scufițe
  • scufițelor
vocativ singular
plural