8 definiții pentru scuamă scvamă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCUÁMĂ, scuame, s. f. (Med.) Strat epidermic subțire care se descuamează în unele boli eruptive și în anumite boli de piele. – Din fr. squame.

SCUÁMĂ, scuame, s. f. (Med.) Strat epidermic subțire care se descuamează în unele boli eruptive și în anumite boli de piele. – Din fr. squame.

scua1 sf [At: BIANU, D. S. / V: scva~ / Pl: ~me / E: fr squame cf lat squama] 1 (Med) Lamelă epidermică care se desprinde de pe piele în cazul unor boli eruptive sau de piele. 2 (Bot) Frunzișoară tare care protejează mugurii, receptaculul etc.

SCUÁMĂ s.f. 1. (Med.) Strat epidermic care se desface de pe piele în urma unor boli ca scarlatina, pojarul etc. 2. (Bot.) Frunzișoară tare care protejează mugurii, receptaculul etc. [Pron. scua-mă, var. (2) scvamă s.f. / < fr. squame, cf. lat. squama – solzi].

SCUÁMĂ s. f. strat epidermic care se desface de pe piele în urma unor boli ca scarlatina, pojarul etc. (< fr. squame)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scuámă (strat epidermic) (scua-) s. f., g.-d. art. scuámei; pl. scuáme

scuámă s. f. (sil. scua-), g.-d. art. scuámei; pl. scuáme

Intrare: scuamă
  • silabație: scua-mă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scua
  • scuama
plural
  • scuame
  • scuamele
genitiv-dativ singular
  • scuame
  • scuamei
plural
  • scuame
  • scuamelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scva
  • scvama
plural
  • scvame
  • scvamele
genitiv-dativ singular
  • scvame
  • scvamei
plural
  • scvame
  • scvamelor
vocativ singular
plural

scuamă scvamă

  • 1. medicină Strat epidermic subțire care se descuamează în unele boli eruptive și în anumite boli de piele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: