SCRÎȘCARE s.f. (Mold., Trans. N) Scrîșnire. A: Mulți bărbați și muieri plînge și mari gîlceavă și scrîșcarea dinților era. AMD 1767, 137^v; cf. DOSOFTEI. VS; s.v. șuierat¹. C: Plîngere și scrîșcare dinților. POGREB., 96^v; cf. POGREB., 117^v. Variante: scîrșcare (DOSOFTEI, VS, s.v. șuierat¹). Etimologie: scrîșca. Vezi și crîșca, scîrșcătură, scrîșca. Cf. s c î r ș c ă t u r ă.