scrânteală sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ( ) ~rin~, sclin~ / Pl: ~eli / E: scrânti + -eală] 1 (Med) Deplasare a extremității mobile a unui segment osos din poziția normală față de articulația din care face parte Si: luxație, luxare, scrântire (1), scrântitură (1), dezarticulare, dezarticulație, dislocare, răsucire, sucitură, torsiune, (rar) dislocație, (reg) proclinteală, proclintire. 2 (Rar; îe) A da de ~ A i se întâmpla ceva rău. 3 (Fig; șîs ~ la cap) Tulburare a minții Si: scrântire (2), sminteală, nebunie, țicneală, (rar) smintire. 4 (Rar) Greșeală (2). 5 (Bot; reg) Coada-racului (Potentilla anserina).