opțiuni

8 definiții pentru scrumbioară scumbrioară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCRUMBIOÁRĂ, scrumbioare, s. f. 1. Diminutiv al lui scrumbie. 2. Specie de scrumbie (1) de dimensiuni mici, care trăiește în Dunăre și în bălțile ei (Clupeonella delicatula Nordmanni). [Pr.: -bi-oa-] – Scrumbie + suf. -ioară.

SCRUMBIOÁRĂ, scrumbioare, s. f. 1. Diminutiv al lui scrumbie. 2. Specie de scrumbie (1) de dimensiuni mici, care trăiește în Dunăre și în bălțile ei (Clupeonella delicatula Nordmanni). [Pr.: -bi-oa-] – Scrumbie + suf. -ioară.

scrumbioară sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~bi-oa~ / V: (rar) scumbri~ / Pl: ~re / E: scrumbie + -oară] 1-4 (Șhp) Scrumbie (1-2) (mică) Si: scrumbiță (1-4). 5 (Pop; șîc ~ mică) Specie de scrumbie (1) de mici dimensiuni, care trăiește in Dunăre și în bălțile ei (Clupeonella cultriventris).

SCRUMBIOÁRĂ, scrumbioare, s. f. Nume dat de pescari unei specii de pești (Clupeonella delicatula Nordmann).

scumbrioară sf vz scrumbioară


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scrumbioáră (-bi-oa-) s. f., g.-d. art. scrumbioárei; pl. scrumbioáre

scrumbioáră s. f. (sil. -bi-oa-), g.-d. art. scrumbioárei; pl. scrumbioáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCRUMBIOÁRĂ s. v. gingirică.

scrumbioară s. v. GINGIRICĂ.

Intrare: scrumbioară
scrumbioară substantiv feminin
  • silabație: -bi-oa-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrumbioară
  • scrumbioara
plural
  • scrumbioare
  • scrumbioarele
genitiv-dativ singular
  • scrumbioare
  • scrumbioarei
plural
  • scrumbioare
  • scrumbioarelor
vocativ singular —
plural —
scumbrioară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.