SCRIJELI, scrijelesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma scrijela) A face zgîrieturi sau tăieturi superficiale cu o unealtă ascuțită sau tăioasă; a zgîria, a cresta. Mă întorsei cătră lecțiile mele chinuite, la paginile înnegrite și scrijelate cu unghia. SADOVEANU, E. 112. ◊ Fig. Pentru dunga neagră pe care o scrijelează omul de la începutul lumii... cîte minți nu s-au trudit pînă să ajungă la arătura adîncă a plugului cu aburi. ANGHEL, PR. 81. ♦ Fig. A brăzda, a tăia (cu o linie, cu o dungă). Îl vedeau moale, parcă fusese opărit într-o baie; îi erau globii ochilor scrijelați de fire roșii. SADOVEANU, M. C. 47. Scrijelînd amurgul dintre crengi crescut, Ca o clipă veche cîte-o frunză cade. LESNEA, A. 34. – Variantă: scrijela, scrijelez, vb. I.