2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

screm (mă), -út, a se scréme v. refl. (d,. lat. éx-primo, ex-primere, exprim, supt infl. luĭ ex-crementum, excrement. Se conj. ca gem). Mă silesc să elimin materiile fecale din trup. Fig. Iron. Triv. Mă opintesc, mă sforțez, mă silesc: mult s’a scremut, dar n’a reușit.

SCRÉME, screm, vb. III. Refl. 1. A se forța, a se încorda făcând un efort pentru a evacua excrementele. 2. Fig. (Fam.) A depune eforturi deosebite, a se strădui (zadarnic sau cu rezultate neînsemnate). ◊ Expr. A se screme să... = a fi pe punctul de a..., a fi gata să... Se screme să plouă. – Cf. lat. excrementum.

SCRÉME, screm, vb. III. Refl. 1. A se forța, a se încorda făcând un efort pentru a evacua excrementele. 2. Fig. (Fam.) A depune eforturi deosebite, a se strădui (zadarnic sau cu rezultate neînsemnate). ◊ Expr. A se screme să... = a fi pe punctul de a..., a fi gata să... Se screme să plouă.Cf. lat. excrementum.

SCRÉME, screm, vb. III. 1. Refl. A se opinti, a se încorda în vederea unui efort (în special pentru a evacua excrementele). 2. Tranz. (Rar) A evacua, a elimina din organism. Am să-l înghit de viu și am să-l mistuiesc în mine o săptămînă întreagă și tocmai după aceea am să-l screm. SBIERA, P. 105.

SCRÉME, screm, vb. III. Refl. A se opinti, a se încorda făcând un efort (pentru a evacua excrementele). ♦ Tranz. (Rar) A evacua, a elimina ceva din organism. – Lat. exprimere (după excrementum).

A SE SCRÉME mă screm intranz. 1) A-și contracta mușchii pentru evacuarea conținutului din intestine. 2) fig. fam. A se strădui pentru a realiza ceva, depunând mari eforturi. /<lat. exprimere

screme v. a se opinti: broasca se screme, se umflă tare. [Lat. EXPRIMERE].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!scréme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scréme, imperf. 3 sg. se scremeá; conj. prez. 3 să se screámă; part. scremút

scréme vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. screm, imperf. 3 sg. scremeá; conj. prez. 3 sg. și pl. screámă; part. scremút


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCRÉME vb. a se căzni, (reg.) a se munci. (Se ~ pentru evacuarea fecalelor.)

SCREME vb. a se căzni, (reg.) a se munci. (Se ~ pentru evacuarea fecalelor.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scréme (-m, -mút), vb. refl.1. A împinge (se zice despre eforturile făcute pentru a elimina excrementele sau pentru a naște). – 2. A se extenua, a asuda, a căra. – Mr. mi sprem, sprimeare. Lat. exprimĕre (Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Pușcariu, ZRPh., XXVII, 728; Pușcariu 1563; REW 3057), cf. it. spremere, prov., cat. espremer, fr. épreindre. Fonetismul rom. s-a vrut să se explice printr-o contaminare, puțin probabilă, cu excrementum, sau mai probabil printr-o disimilare (Tiktin). Explicația cu ajutorul v. germ. krimman (Giuglea, Dacor., II, 402) este neverosimilă. – Der. scremet (var. scremăt), s. n. (efort, încordare).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

screm s.n. 1. (înv.) încordare, scremut. 2. (reg.) excrement.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

screme, screm v. r. a depune eforturi deosebite, a se strădui (zadarnic, inutil sau cu rezultate nesemnificative)

Intrare: screm
screm
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: screme
verb (VT601)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • screme
  • scremere
  • scremut
  • scremutu‑
  • scremând
  • scremându‑
singular plural
  • screme
  • scremeți
  • scremeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • screm
(să)
  • screm
  • scremeam
  • scremui
  • scremusem
a II-a (tu)
  • scremi
(să)
  • scremi
  • scremeai
  • scremuși
  • scremuseși
a III-a (el, ea)
  • screme
(să)
  • screa
  • scremea
  • scremu
  • scremuse
plural I (noi)
  • scremem
(să)
  • scremem
  • scremeam
  • scremurăm
  • scremuserăm
  • scremusem
a II-a (voi)
  • scremeți
(să)
  • scremeți
  • scremeați
  • scremurăți
  • scremuserăți
  • scremuseți
a III-a (ei, ele)
  • screm
(să)
  • screa
  • scremeau
  • scremu
  • scremuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)