15 definiții pentru scrântitură sclintitură scrintitură schilentitură sclântitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCRÂNTITÚRĂ, scrântituri, s. f. Deplasare a unui os din articulația lui; luxație, scrânteală, entorsă. – Scrânti + suf. -tură.

SCRÂNTITÚRĂ, scrântituri, s. f. Deplasare a unui os din articulația lui; luxație, scrânteală, entorsă. – Scrânti + suf. -tură.

scrântitu sf [At: ANON. CAR. / V: (îvp) ~rin~, (reg) sclin~, sclân~, (îvr) schilen~ / Pl: ~ri / E: scrânti + -tură] 1 (Med) Scrânteală (1). 2 (Ccr) Articulație deplasatâ din poziția normală (1). 3 (Bot; reg) Drețe (Lysimachia nummularia). 4 (Bot; reg) Coada-racului (Potentilla anserina). 5 (Reg) Buruiană cu rădăcina mică, cu multe ramuri mărunte, cu tulpina în patru muchii având pe două dintre muchiile opuse foi lungi, înguste și lipite de tulpină cu una din margini, neidentificată mai îndeaproape.

SCRÂNTITÚRĂ ~i f. 1) Traumatism constând în scoaterea unui os din încheietură; luxație. 2) Loc scrântit. /a scrânti + suf. ~tură

schilentitu sf vz scrântitură

sclântitu sf vz scrântitură

SCLINTITÚRĂ s. f. v. scrîntitură.

SCRINTITÚRĂ s. f. v. scrîntitură.

SCRÎNTITÚRĂ, scrîntituri, s. f. 1. Luxație, scrînteală (a mîinii, a piciorului). Ea se pricepea să descînte și să oblojească... scrîntiturile. PAS, Z. I 117. 2. Fig. Cotitură. Drumul... cotește brusc pe sub Rîpile Dracului, ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrîntitură de coline. REBREANU, I, 9. – Variante: scrintitúră (ȘEZ. III 175), sclintitúră (ib. V 143) s. f.

scrîntitúră f., pl. ĭ. Luxațiune, scrînteală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scrântitúră s. f., g.-d. art. scrântitúrii; pl. scrântitúri

scrântitúră s. f., g.-d. art. scrântitúrii; pl. scrântitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCRÂNTITÚRĂ s. 1. v. luxație. 2. v. entorsă.

SCRÎNTITU s. (MED.) deplasare, dezarticulare, dezarticulație, dislocare, luxare, luxație, scrînteală, scrîntire, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteală, proclintire. (~ osului humeral.)

Intrare: scrântitură
scrântitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrântitu
  • scrântitura
plural
  • scrântituri
  • scrântiturile
genitiv-dativ singular
  • scrântituri
  • scrântiturii
plural
  • scrântituri
  • scrântiturilor
vocativ singular
plural
sclintitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sclintitu
  • sclintitura
plural
  • sclintituri
  • sclintiturile
genitiv-dativ singular
  • sclintituri
  • sclintiturii
plural
  • sclintituri
  • sclintiturilor
vocativ singular
plural
scrintitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrintitu
  • scrintitura
plural
  • scrintituri
  • scrintiturile
genitiv-dativ singular
  • scrintituri
  • scrintiturii
plural
  • scrintituri
  • scrintiturilor
vocativ singular
plural
schilentitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sclântitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

scrântitură sclintitură scrintitură schilentitură sclântitură

etimologie:

  • Scrânti + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09