5 definiții pentru scrâșcare

Explicative DEX

scrâșcare sf [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 58v/22 / V: ~răș~, ~âcic~ / Pl: ~cări / E: scrâșca] 1 (Îrg) Scrâșnet (1). 2 (Înv; fig) Scrâșnet (2).

scrășcare sf vz scrâșcare

scrâcicare sf vz scrâșcare

Regionalisme / arhaisme

scrâșcare, scrâșcări, s.f. (înv. și reg.) 1. scrâșnire (din dinți). 2. (fig.) suferință foarte mare (fizică sau morală); scrâșnet, scrâșnire, scrâșnit.

SCRÎȘCARE s.f. (Mold., Trans. N) Scrîșnire. A: Mulți bărbați și muieri plînge și mari gîlceavă și scrîșcarea dinților era. AMD 1767, 137v; cf. DOSOFTEI. VS; s.v. șuierat1. C: Plîngere și scrîșcare dinților. POGREB., 96v; cf. POGREB., 117v. Variante: scîrșcare (DOSOFTEI, VS, s.v. șuierat1). Etimologie: scrîșca. Vezi și crîșca, scîrșcătură, scrîșca. Cf. s c î r ș c ă t u r ă.

Intrare: scrâșcare
scrâșcare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrâșcare
  • scrâșcarea
plural
  • scrâșcări
  • scrâșcările
genitiv-dativ singular
  • scrâșcări
  • scrâșcării
plural
  • scrâșcări
  • scrâșcărilor
vocativ singular
plural
scrășcare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scrâcicare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.