12 definiții pentru scoroambă scoroabă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOROÁMBĂ, scoroambe, s. f. (Bot.; reg.) Porumbă1. – Et. nec.

scoroambă sf [At: GHEȚIE, R. M. / V: ~a / Pl: ~be / E: cf poroambă, scorușe] (Reg) Porumbă1.

SCOROÁMBĂ, scoroambe, s. f. (Bot.: reg.) Porumbă1. – Et. nec.

scoroambă f. Bot. porumbea. [V. coroabă].

scoroámbă f., pl. e (cp. cu lat. columba, porumb, pin aluz. la coloare, și cu ngr. korómilon, măr pădureț. V. avramă). Vest. Porumbă, fruct de porumb (prun). – Și coroa(m)bă.

porumbă f. rodul porumbarului; globulos, negru-albăstriu, cu gust acru (numit și scoroambă): râde dracu de porumbe negre. [După coloarea negrie a fructelor].

porúmbă f., pl. e (d. porumb 2). Sud. Fructu porumbuluĭ (al porumbreluluĭ), albastru închis, aproape negru, de forma pruneĭ, puțin maĭ mic de cît cireșele. Prov. Rîde dracu de porumbe (negre), și pe sine nu se vede, rîzĭ de un defect pe care-l aĭ și tu. – Și poroámbă (Bz.) și scoroámbă (oa dift.). V. porumbrea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scoroámbă (reg.) s. f., g.-d. art. scoroámbei; pl. scoroámbe

scoroámbă s. f., g.-d. art. scoroámbei; pl. scoroámbe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCOROÁMBĂ s. (BOT.) porumbă, porumbea, (Transilv.) corobeață, (prin Olt.) târnoslivă. (Fructul porumbarului se numește ~.)

SCOROAMBĂ s. (BOT.) porumbă, porumbea, (Transilv.) corobeață, (prin Olt.) tîrnoslivă. (Fructul porumbarului se numește ~.)

Intrare: scoroambă
scoroambă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scoroambă
  • scoroamba
plural
  • scoroambe
  • scoroambele
genitiv-dativ singular
  • scoroambe
  • scoroambei
plural
  • scoroambe
  • scoroambelor
vocativ singular
plural
scoroabă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.